SCURT ISTORIC AL SCOLII GIMNAZIALE „MIHAI VITEAZUL” FETESTI

 

Din cercetările efectuate si din discutiile purtate cu cei mai varstnici localnici in viaţa din aceasta zona a oraşului Feteşti, s-a constatat ca‚ primul local propriu-zis ar putea fi localul din strada Calarasi, numarul 229 (cartierul Dudesti), respectiv actualul corp B al Şcolii Gimnaziale „Mihai Viteazul” Fetesti care a fost construit în anul 1869, o dată cu inceperea construcţiei la podul de cale ferata Feteşti Cernavodă. Având in vedere materialele folosite, stilul de lucru, precum si amplasamentul sălilor de clasa, se confirmă cele menţionate mai sus.
Studiul asupra materialelor folosite la construcţie a fost făcut cu ocazia lucrărilor de consolidare de la corpul B in perioada 1995-1997.

Faptul ca functiona in timpul primului razboi mondial este atestat prin doua documente gasite la Arhivele Nationale – filiala
Slobozia. La inceput şcoala avea trei săli de clasă, hol desparţitor, o cancelarie mică, iar spre ieşirea din spate a elevilor era un hol mic care servea drept magazie de lemne. Inca de la inceput aceasta şcoala a funcţionat sub numele de “Şcoala primara de 4 clase Feteşti Dudeşti”.

In anuarul judeţului Ialomiţa nr. 1906 , stă scris ca, in anul 1874, la comuna Dudeşti, s-a alipit comuna Feteşti cu o proprietate de 14 ha. pamânt arabil si in care s-a construit un local de şcoală, construcţia terminandu-se in 1902 si costând 15.650 lei. Doi ani mai tarziu , in anul 1876, comuna Feteşti s-a dezlipit de comuna Dudeşti, copiii din comuna Feteşti continuând sa studieze la şcoala din comuna Dudeşti pâna in anul 1902. De bunul mers al procesului de instructie si educaţie, pâna in 1904, la Şcoala primară cu 4 clase Dudeşti, s-au preocupat invatatori ca: C. Paraschivescu si Mitana D. Constantinescu. Şcoala sus amintită in 1904 avea 13 ha si 50 arii pamânt arabil arendat la Casa Scoalelor. Începand cu anul 1905 (25 aprilie) cursurile s-au desfasurat într-un local tip "Casa Scoalelor", care avea o sala de clasa, cancelarie si sala de recreatie. Erau 49 de elevi la cls. I, 2 la cls a-III-a, si 1 la cls. a-IV-a.

În anul 1909 -1910 din 54 de elevi înscrişi, au frecventat cursurile numai 10, datorită unei epidemii, iar în perioada 1916-1918, din cauza razboiului, şcoala a fost închisa. În perioada 1906-1908, aceasta şcoala a funcţionat ca Şcoala de fete, iar in perioada primului razboi mondial, 1916-1918, una din sălile de clasa a fost transformată in salon de spital pentru raniţii care nu aveau loc in Spitalul Feteşti ( spital construit de inginerul Anghel Saligny pentru muncitorii care lucrau la construcţia podului ). In 1939 se vorbeşte de aceasta şcoală primară intr-o corespondenţă a Ministerului Invăţământului si Instrucţiunii Publice ca având antet si
ştampila, corespondenţa care dateaza din 31.08.1939, când directorul şcolii era I.R.Focsaneanu. O adresă de la Primarie catre scolile din Feteşti, data la 1.08.1939, atesta pentru prima data existenţa Şcolii Nr. 6 Fetesti Noi ( Fetesti Dudeşti ). Reforma din august 1948, care a avut ca scop separarea învăţâmântului de biserică, a dat naştere unui învăţământ de stat unic. După o nouă renumerotare această unitate şcolară a funcţionat ca Şcoala elementară Nr. 3, cu două cicluri de invăţămant: Ciclul I cu clase I-IV, cu elevi intre 7 si 11 ani si Ciclul II cu clase V - VII cu elevi intre 11 si 14 ani. In perioada 1956-1957, ca urmare a creşterii numarului de elevi, această unitate şcolară a fost extinsă cu trei sali de clasă, o sala de gimnastica, un hol mare, cancelarie si biblioteca, iar cancelaria veche se transforma in sala de materiale didactice. Materialele folosite fiind obţinute din demolarea şcolii care deservea pe cei care locuiau cu domiciliu obligatoriu in Valea Viilor ( devenită mai tarziu cartierul Buliga) si cărora, din 1956 li s-a permis destinderea către alte zone geografice. In anul 1961 se dau in folosinta alte trei sali de clasa, intr-o cladire nou construita, din strada Calarasi numarul 94-98, care impreuna cu localul din strada Calarasi numarul 229, vor forma Scoala Nr. 6 Fetesti.
In anul scolar 1961-1962, la localul A, au funtionat patru clase primare si clasa a V-a de gimnaziua, la care toate materiile erau predate de doamna Papureanu Maria, absolventa a Institutului Pedagogic de 2 ani, exceptie facand doar stiintele naturii, pe care le preda directorul, domnul Sin Vasile.Pana in 1974 director a ramas profesorul Sin Vasile, iar intre anii 1974-1990, director al Scolii cu cls I-VIII Nr 6 a fost domnul Vacalau Ion, profesor de matematica, absolvent al Institutului Pedagogic de 3 ani, din Brasov. Anul 1990 deschide o noua fila din istoria Scolii Nr.6 Fetesti, prin transferul directorului la o alta unitate de invatamant, fiind numit un nou director, profesor de matematica, domnul Dedu Valeriu.

In anul 1990-1991, in scoala erau 458 de elevi, fiind doar cate o clasa pentru fiecare an. Ca noutate se infiinteaza o clasa de invatamant complementar, cu 25 elevi, avand profil de constructii. Incepand cu anul 2012 Scoala Nr.6 Fetesti s-a comasat cu Scoala Nr. 2 Fetesti si a primit numele de Scoala Gimnaziala „Mihai Viteazul”Fetesti.

In prezent scoala are un numar de 585 de elevi din care un procent de 37% sunt de etnie rroma si functioneaza in sase corpuri de cladire pe o raza de aproximativ 3,5 kilometri. Colectivul de cadre didactice are un numar de 34 in procent de 98% calificate.
În tot acest interval de timp s-au depus eforturi mari pentru integrarea rromilor şi pentru crearea de condiţii optime de desfasurare a procesului instructiv-educativ. Prin osârdia dascălilor, dar si prin propriile stradanii, în condiţii nu tocmai favorabile, mulţi dintre elevii acestei scoli au dovedit ca, cine vrea, poate deveni ceea ce si-a propus.

Şcoala este prima instituţie care îi confruntă pe elevi cu exigenţele integrării în societate şi toate cercetările demonstrează că modul în care se adaptează un copil la şcoală reprezintă principalul indicator predictiv cu privire la calitatea conduitei sale socioprofesionale ca adult.

Educaţia este percepută astăzi ca o funcţie vitală a societăţii contemporane deoarece prin aceasta societatea îşi perpetuează existenţa, transmiţând din generaţie în generaţie tot ceea ce umanitatea a învăţat despre ea însăşi şi despre realitate.